Venirea pe lume a unui copil este pentru parinti cea mai mare implinire. Mi-am vazut nepotul, pe Luca. Este o galusca mica si dulce care mai mult mieuna decat plangea. (Culmea situatiei a fost ca si Irina este "cazata" in acelas salon in care am fost si eu, 7112) Alta minune de care se bucura familia mea. Peste vreo 4 luni ne mai bucuram de o minune. Va naste si sora mea Monica, cea mai mica. Sper ca tata sa aiba inima buna. Este genul de om care cedeaza in fata emotiilor.
In salon, acelasi miros inchis de camera neaerisita cu lunile. Ingrozitor. Cand am nascut a venit o asistenta si ne-a spus sa nu cumva sa deschidem geamurile. De fapt, era si un afis in care ni se interzicea deschiderea geamurilor. Ma intreb: oare cand se aeriseste in spital? Fiecare salon o avea vreo data fixa pe an in care se aeriseste? De facut curatenie, m-am lamurit. In afara de a da cu niste apa cu solutie pe jos (asta in cazul in care se pune ceva in apa respectiva), nu se face nimic in spitalul acesta. Ma uitam cu groaza la peretii imbacsiti, la paturile vechi de cand s-a deschis spitalul, la saltelele pline de pete si la baile care nu sunt mai curate ca o buda din fundul curtii. Ar mai fi multe de insirat dar numai gandul la spital ma ingrozeste. Prefer sa uit si sper din tot sufletul sa se schimbe ceva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu