Invatam sa radem

Pe zi ce trece copilul meu descopera cat mai multe lucruri. De exemplu cum sa planga sau cum sa rada. Nevoia a invatat-o sa planga cu tot plamanul. A durut-o burtica si a gasit o metoda destul de convingatoare sa o cred. Ii trece dar momentele in care plange sunt cele mai stresante atat pentru ea cat si pentru mine.
Este bine ca rade mai mult decat plange. Dimineata se trezeste cu un zambet larg pe fata. Ii place sa i se vorbeasca si rade cu gura pana la urechi. Incearca sa scoata niste sunete cand rade dar nu merge.
Avem totusi o problema seara cand trebuie sa ii fac baita. Nu vrea sa se trezeasca deloc. Oare ce fel de parinti isi trezesc copilul din somn doar ca sa ii faca baita? Adica, nu ne trezeste ea pe noi si o trezim noi pe ea? Ne ia cam 10 minute sa o facem sa deschida ochisorii. Se stramba, se intinde, adoarme din nou. Degeaba vorbim cu ea, o tinem in brate, o acoperim cu pupaturi. Ea se ambitioneaza sa ne ignore. Apoi urmeaza apa calda unde ii place si uneori adoarme, alteori face pipi sau cateodata pe ambele.
Acum are 4,8 kg si 60 de cm. A crescut! E minunat ce se intampla.

Botezul

Ne-am botezat copilul sambata. A fost atat de vesela si cuminte. La biserica a plans putin atunci cand a luat-o preotul sa o scalde. Dar s-a razbunat si l-a apucat de barba. Nu intelegea ea de ce, dupa baie, nu i se administreaza obisnuitul biberon cu laptic. Si a mai plans putin. Apoi a urmat impartasania. A sorbit dintr-o suflare vinul si a incetat cu plansul.
Mai erau doi copii la botezat dar... a mea a fost cea mai cuminte. Si cea mai frumoasa evident. Petrecerea a fost la soacra mea acasa. De fapt a fost mai mult o reuniune de familie. Vedeta mea mica a dormit in cea mai mare parte a timpului. Era obosita dupa atata agitatie.
A fost imbracata ca o printesa. O rochita crem, balerini si caciulita cu broderie. Ca sa nu mai spun de pernuta, plapumioara si prosop care aveau in colt tesute cu fir auriu Lara-Maria. Lumanarea este o minunatie cu trandafirasi si margarete naturale. Botezul asta a fost un vis.
Cu ocazia asta ne-am hotarat sa ii botezam copilul sorei mele mai mici, Monica.

Văd! Văd biberonul!

Micuţa mea a început să vadă clar. Azi m-a urmărit cu privirea ei uimită prin cameră. Oare ce o fi în mintea ei? Oare cum mă percepe? Ca o persoană care îi dă să mănânce şi o schimbă de pampers? Nuuu. Sunt sigură că ştie cine sunt. Sau aşa vreau eu să cred.
Face ochii mari şi uimiţi şi faţa îi râde de parcă ar spune: "Văd!Văd biberonul!Dă-l încoace!"
A început să gângurească. Vorbeşte. Pe limba ei, dar vorbeşte. Zâmbeşte larg la Bogdan aproape de fiecare dată când o ia în braţe. Face tot felul de grimase când stau cu ea în pat "la joacă" de parcă ar vrea să ştie cât mai multe despre tot ce o înconjoară. Îşi agită mânuţele, mă prinde de păr, îşi ridică picioruşele de parcă ar face un fel de gimnastică complicată. Toate astea mi se par extraordinare. Mă bucur că este o fetiţă cuminte care plânge doar când îi este foame sau trebuie schimbată. Ce îşi poate dori mai mult un părinte, decât un copil sănătos, cuminte şi frumos. Aa, ştiu. Deştept. Dar despre asta în altă postare peste câţiva ani.

Vise taica, vise!

Nici nu ma gandeam eu ca la 24 de ani voi face un copil. Ma bucur ca am ales aceasta decizie. Intotdeauna mi-am facut niste reguli in viata pe care le respectam in mare parte. Una din reguli era sa fac un copil pe la 26-27 poate chiar mai incolo. Si asta numai in conditiile in care aveam o casa a mea si un venit suficient de mare incat sa imi permit sa intretin mai mult de 3 persoane. Vise taica, vise! Cine nu si-ar dori asa ceva? Dar am ales sa nu fiu egoista si sa ma bucur de copilaria anilor mei impreuna cu copilul meu. Bogdan este de asemeni un copil. Se bucura la orice "jucarie" pe care o primeste sau pe care o descopera.
In copilaria noastra am ales sa dam la o parte egoismul de care sufera majoritatea tineretului in ziua de azi: de a face un copil dupa 30 de ani. Nu am nimic impotriva, dar nu vroiam sa ma duc la scoala sa imi iau copilul si sa ma includ printre mamicile trecute de 40 de ani care vor fi adoptat deja moda culorilor sumbre. Nu vreau ca la nunta fiicei mele sa fiu doar o baba care sta pe scaun din cauza reumatismului sau a bolilor de care sunt convinsa ca nu voi scapa la batranete. Vreau sa ma bucur impreuna cu copilul meu de primul mers pe bicicleta, pe role, de intrecerile prin parc sau de batut mingea. Vreau sa iau parte la fiecare domeniu de joaca. Sa mergem la cumparaturi si sa probam aceeasi rochie si aceeasi pantaloni; sa facem glume de tabara prin casa; sa avem grija una de cealalta. Bogdan va da tonul tuturor acestor situatii. In special daca va mai aparea si un Adam Duca (daca vom avea un baietel).

O scumpa si dulce fetita

Tocmai am terminat de facut baita la copil. Acum doarme. De fapt, adormise aproape in cadita. Ii place in apa calda. Conditia este sa vorbesc cu ea si sa ii spun cat de frumoasa si cuminte este.
I-am facut baie singura in seara asta. Ne-am inteles de minune. Probabil fiindca era aproape satula si singurul inconvenient a fost ca am trezit-o din somn. Dar s-a purtat exemplar ca de fiecare data.
Ma uit la ea si nu imi vine sa cred ce am facut. Cateodata mai visez ca este inca in burtica si da din picioruse. Intr-o noapte chiar am visat ca imi tineam mana pe burta si ea misca. A fost atat de real!
Si cand ma gandesc ca la inceputul sarcinii eram convinsa ca va fi baiat. Probabil din cauza lui Bogdan care imi implantase in cap ideea ca el numai baieti stie sa faca. Fericirea a venit cand eram in a 16-a saptamana si mi-a zis doctora ca intre picioare ar fi trebuit sa ii atarne ceva dar... nu ii atarna nimic. A fost singura data cand nu a venit cu mine Bogdan. Imi venea sa plang de fericire. Stiam ca orice ar fi fost trebuia doar sa fie sanatos. Dar in sufletul meu imi doream o fetita. O scumpa si dulce fetita. Se pare ca cineva acolo sus mi-a ascultat gandurile.

Angelina sa moara de ciuda

O urmaresc dormind. Cat de linistita este! Ingerasul meu creste.
Parca am nascut-o tare de demult si am avut-o toata viata langa mine. Are 4 kg si deja unele hainute nu ii mai vin. Cand am adus-o acasa nu ii venea decat un body roz de la Cristina, prietena mea. Restul hainelor erau foarte mari. Ochii ii sunt caprui si parul este saten inchis. Buzele devin din ce in ce mai groase si nasucul ii este "in vant". Angelina sa moara de ciuda. S-a nascut in sfarsit fetita cea mai frumoasa din lume.