Stiu, nu am mai scris de ceva vreme. Poate pentru ca nu am mai avut inspiratie? Sa fie asta o scuza? De fapt nu imi trebuie inspiratie ci pur si simplu vointa.
Craciunul a trecut, a trecut si Revelionul, Lara a facut 4 luni... are 6,5 kg si 70 de cm... si se face pe zi ce trece mai frumoasa. Trecerea dintre ani am petrecut-o la soacra-mea, Lara a plans aproape tot timpul deoarece nu cunostea zona.
A inceput sa gangureasca, sa tipe, sa ne povesteasca... rade aproape mereu... ii cresc dintisorii... In fiecare zi cate o minune.
Azi am gasit-o in alta parte a patului fata de cum o lasasem si nu lipsisem nici 10 minute. Vrea sa se ridice, sa o luam in brate (lucru de care nu se bucura prea des). Nu am vrut sa imi obisnuiesc copilul in brate si am facut foarte bine. De cand ii cresc dintisorii este foarte agitata. Ii distrag atentia, vorbesc cu ea si ne jucam. In felul asta uita ca o deranjeaza gingiuta. Am avut un mare noroc cu un copil ca ea. Sa vedem mai departe ce o mai fi. Oricum, viata noastra s-a schimbat mult si numai in bine. Ea este norocul nostru si cel mai bun lucru care ni s-a intamplat pana acum. As putea spune si cel mai bun lucru pe care l-am facut vreodata.
