Lara Maria Tuta

-"Cum te cheamă, iubita mea?"

-"Lara!"

-"Şi mai cum, mami?"

-"Lara Maria TUTA!"

Da, avem o problemă cu "D" şi "C". "D"-ul îl mai spune ocazional dar "C"-ul este imposibil de pronunţat încă. Şi de aici o grămadă de cuvinte traduse de limba ei: atolo, atuma, tăţelu, piţica, totoşu, dădăniţă, tartea, etc.

Am scăpat de pampers, punem doar noaptea, dar ne mai scăpăm pe noi din când în când.

"Lara e fată mare, nu face piş pe mine!"

Acum o săptămână a fost bolnăvioară, febră şi mult sirop. Luni seară s-a trezit tuşind până a vărsat. Era tare jenată de ceea ce făcuse. "Mami, ce-am păţit! Am muldărit patul!"

În altă ordine de idei, toate sunt bune, Lara creşte, nu mai are loc în pătuţ, vorbeşte destul de bine şi a devenit dependentă de mine (cumva).

2 ani și 4 luni

2 ani și 4 luni. Iubita mea vorbește. Silabele s-au transformat în cuvinte (stricate ce-i drept), cuvintele s-au transformat în propoziții, unele corecte sau descifrabile chiar.

Încă folosim pampersul, dar ne ducem regulat la baie, deși e tare greu să ne amintim să spunem ”pipi” în timp util.

Mănâncă singură, își strânge jucăriile, comunică foarte bine, aparent este un copil ordonat.

Cetaci?

Lara a decis să îmi fure somnul în seara asta şi am zis să nu pierd timpul aiurea prin bucătărie...

A crescut... şi mă uimeşte. Parcă este un roboţel pe baterii atomice, cum îi place lui Bogdan să spună.

Numărăm... 1,3,5,6... şi 10 câteodată, nu contează ce, numărăm...

Este din ce în ce mai frumoasă. Îi place să facă baie, să stea în apă cât de mult se poate, îi plac desenele animate cu Mickey Mouse, dansează şi se alintă când este privită... copilul meu.

Îmi ia papucii şi se încalţă cu ei, plimbă şamponul prin casă, spală wc-ul cu peria, dă cu mopul... se plimbă cu aspiratorul, deschide frigiderul, mă ajută să întind rufele... chestii normale de altfel.

Oliţa are acum alt scop: acela de a face piş Minnei, Ham-Ham, Ni-Na şi alte orătănii din cutia cu jucării. Stă şi ea pe oliţă dar aşa... de plictiseală... Oricum chinuiala mare a fost să o conving că oliţa nu are mărăcini şi că poate fi folosită şi ca scăunel. Acum ne străduim să scăpăm de pampers. A fost tare uimită când a făcut pe ea şi nu înţelegea de ce se face baltă la picioarele ei. Era cumva speriată şi aştepta reacţia mea. Încet-încet le facem pe toate. Cu Lara am învăţat ce înseamnă cu adevărat să ai răbdare.

Era să uit: a început să ne întrebe "Ce faci?" dar în limbajul specific al unui copil de 1 an şi aproape 10 luni adică "Cetaci?"

Apoape 1 an şi 8 luni

“Ceapatai” este ultimul cuvânt care îmi dă de furcă. Era mai simplu dacă exista un dicţionar pentru traducerea cuvintelor celor mici. Lara se ambiţionează să îl pronunţe la fiecare 5 minute şi nu contează dacă cere ceva, îţi dă ceva sau pur şi simplu te ceartă. Aparent este ambiţioasă, plină de energie, prietenoasă şi iubăreaţă. Sper să îşi păstreze aceste calităţi.

Ultima păţanie a fost acum vreo 2 zile când s-a ambiţionat să stropească cu suc covoarele proaspăt spălate săptămâna trecută. Evident am pedepsit-o în dormitor, fără televizor dar mai ales cu o ceartă bine meritată. Mi se rupea sufletul când o auzeam plângând dar o faptă greşită trebuie pedepsită.

Cuvântul “mami” este folosit doar când este supărată sau când nu răspund la “Ana”. Da, copilul meu mă strigă “Ana”.

Desenele animate preferate sunt cele cu Mickey Mouse Clubhouse. Evident are şi Minnie de pluş, micuţă cei drept dar o iubeşte atât de mult încât doarme cu ea. Ieri am pus-o pe Minnie la spălat şi fiindcă nu a găsit-o s-a cărat cu Mickey Mouse până la mama-soacră, deşi este puţin mai mic decât ea.

Copilul meu învaţă să vorbească, ne înţelegem deja. Avem momente de tandreţe când mi se topeşte inima de dragul ei. Vine şi mă pupă şi mă strânge în braţe cu mâinile ei mici…

Acum stau şi mă gândesc ce greşeală aş fi făcut dacă nu îl ascultam pe Bogdan. Nu am fi avut azi o frumuseţe de fată, deşteaptă şi ascultătoare. Uneori te gândeşti ce ai schimba dacă ai putea da timpul înapoi. Eu nu aş schimba nimic.

Vizualizare album complet

Oliţa

Oliţa am achiziţionat-o acum câteva luni bune dar a fost pe post de jucărie pentru domnişoara Lara. Îşi punea jucăriile în ea, se plimba cu un picior în ea, o arunca prin dormitor… lucruri mult mai importante decât scopul pentru care a fost cumpărată. Şi am încercat dar… parcă avea mărăcini. Şi ieri dimineaţă am încercat din nou. Aşa, m-a trăznit pe mine că poate va sta pe oliţă. Şi a mers, culmea. Bineînţeles că mă strângea în braţe de parcă o puneam să stea pe arici. Azi dimineaţă am încercat din nou… În zadar. Nu o forţez dar mă gândesc că va trebui să o dezobişnuiesc de pampers cândva… anul ăsta…

Bubu

Ca orice părinte fără prea multă minte am ales o poreclă pentru iubita noastră: Bubu. Nu e o poreclă urâtă (sau aşa credem noi) şi reprezintă primele sunete pe care le-a scos (mai ţineţi minte “a-gugu-bubu”?). Ocazional mai întoarce capul la auzul poreclei dar de obicei ne ignoră complet.

Merge singurică, apucă tot ce este în calea ei, are jucării pe care nu le-a iubit mai mult de 10 minute iar acum stau într-un sac lângă ţarc, ţipă cât să mă audă toţi vecinii atunci când vrea ceva, i-au ieşit 4 măseluţe, ce să mai zic… minuni de zi cu zi.

De început…

Mă fac vinovată de a nu mai fi scris pe acest blog de foarte mult timp. Comoditatea şi lipsa de responsabilitate de care dau dovadă ies deseori la suprafaţă. Cu această ocazie îmi promit solemn să mă ţin de postat şi să devin scriitoare mamă. Pentru a îmi spăla păcatele, postez o poză de la nunta mea cu iubita mea, Lara.

un prim pas...

azi a facut un pas... mic, dar l-a facut singura.