Ca orice părinte fără prea multă minte am ales o poreclă pentru iubita noastră: Bubu. Nu e o poreclă urâtă (sau aşa credem noi) şi reprezintă primele sunete pe care le-a scos (mai ţineţi minte “a-gugu-bubu”?). Ocazional mai întoarce capul la auzul poreclei dar de obicei ne ignoră complet.
Merge singurică, apucă tot ce este în calea ei, are jucării pe care nu le-a iubit mai mult de 10 minute iar acum stau într-un sac lângă ţarc, ţipă cât să mă audă toţi vecinii atunci când vrea ceva, i-au ieşit 4 măseluţe, ce să mai zic… minuni de zi cu zi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu