Ingrozitor... Un experiment as putea zice dar si un inceput de educatie. Ieri am dus-o la soacra-mea, ca in fiecare sambata, pentru a ne aerisi mintea si a ne innegrii plamanii in barul proaspat deschis al unui prieten (My Way Caffe). Cand ne-am intors Lara dormea. Si am cazut de comun acord sa o lasam acolo peste noaptea, in special sa inaugureze patutul roz luat de ei. A fost o decizie grea totusi. Dupa ce am prezentat itinerariul de noapte, am plecat. Cu inima stransa bineinteles. Drumul... a fost greu. Acasa.. si mai greu. Ne loveam unul de altul prin casa... iar daca vreunul din noi spunea un faimos "agugu-bubu", ne lovea direct in suflet. Prima noapte fara ea. Stiu ca trebuie invatata si "prin vecini", pentru a nu ne creea probleme mai incolo, dar si pentru a fi sociabila. Pe o parte a fost bine pentru noi: am dormit pana la 11, eu bineinteles trezindu-ma la program de cateva ori.
Pe la 1pm au adus-o acasa. Parca nu o mai vazusem de cateva zile si nu ma mai saturam de ea. Era adormita, cu un botic pana la glezne. Am schimbat-o, ne-am jucat, am hranit-o si apoi a adormit.
O experienta putin cam stresanta dar necesara.
