Oliţa

Oliţa am achiziţionat-o acum câteva luni bune dar a fost pe post de jucărie pentru domnişoara Lara. Îşi punea jucăriile în ea, se plimba cu un picior în ea, o arunca prin dormitor… lucruri mult mai importante decât scopul pentru care a fost cumpărată. Şi am încercat dar… parcă avea mărăcini. Şi ieri dimineaţă am încercat din nou. Aşa, m-a trăznit pe mine că poate va sta pe oliţă. Şi a mers, culmea. Bineînţeles că mă strângea în braţe de parcă o puneam să stea pe arici. Azi dimineaţă am încercat din nou… În zadar. Nu o forţez dar mă gândesc că va trebui să o dezobişnuiesc de pampers cândva… anul ăsta…

Bubu

Ca orice părinte fără prea multă minte am ales o poreclă pentru iubita noastră: Bubu. Nu e o poreclă urâtă (sau aşa credem noi) şi reprezintă primele sunete pe care le-a scos (mai ţineţi minte “a-gugu-bubu”?). Ocazional mai întoarce capul la auzul poreclei dar de obicei ne ignoră complet.

Merge singurică, apucă tot ce este în calea ei, are jucării pe care nu le-a iubit mai mult de 10 minute iar acum stau într-un sac lângă ţarc, ţipă cât să mă audă toţi vecinii atunci când vrea ceva, i-au ieşit 4 măseluţe, ce să mai zic… minuni de zi cu zi.

De început…

Mă fac vinovată de a nu mai fi scris pe acest blog de foarte mult timp. Comoditatea şi lipsa de responsabilitate de care dau dovadă ies deseori la suprafaţă. Cu această ocazie îmi promit solemn să mă ţin de postat şi să devin scriitoare mamă. Pentru a îmi spăla păcatele, postez o poză de la nunta mea cu iubita mea, Lara.