Cetaci?

Lara a decis să îmi fure somnul în seara asta şi am zis să nu pierd timpul aiurea prin bucătărie...

A crescut... şi mă uimeşte. Parcă este un roboţel pe baterii atomice, cum îi place lui Bogdan să spună.

Numărăm... 1,3,5,6... şi 10 câteodată, nu contează ce, numărăm...

Este din ce în ce mai frumoasă. Îi place să facă baie, să stea în apă cât de mult se poate, îi plac desenele animate cu Mickey Mouse, dansează şi se alintă când este privită... copilul meu.

Îmi ia papucii şi se încalţă cu ei, plimbă şamponul prin casă, spală wc-ul cu peria, dă cu mopul... se plimbă cu aspiratorul, deschide frigiderul, mă ajută să întind rufele... chestii normale de altfel.

Oliţa are acum alt scop: acela de a face piş Minnei, Ham-Ham, Ni-Na şi alte orătănii din cutia cu jucării. Stă şi ea pe oliţă dar aşa... de plictiseală... Oricum chinuiala mare a fost să o conving că oliţa nu are mărăcini şi că poate fi folosită şi ca scăunel. Acum ne străduim să scăpăm de pampers. A fost tare uimită când a făcut pe ea şi nu înţelegea de ce se face baltă la picioarele ei. Era cumva speriată şi aştepta reacţia mea. Încet-încet le facem pe toate. Cu Lara am învăţat ce înseamnă cu adevărat să ai răbdare.

Era să uit: a început să ne întrebe "Ce faci?" dar în limbajul specific al unui copil de 1 an şi aproape 10 luni adică "Cetaci?"