Nici nu ma gandeam eu ca la 24 de ani voi face un copil. Ma bucur ca am ales aceasta decizie. Intotdeauna mi-am facut niste reguli in viata pe care le respectam in mare parte. Una din reguli era sa fac un copil pe la 26-27 poate chiar mai incolo. Si asta numai in conditiile in care aveam o casa a mea si un venit suficient de mare incat sa imi permit sa intretin mai mult de 3 persoane. Vise taica, vise! Cine nu si-ar dori asa ceva? Dar am ales sa nu fiu egoista si sa ma bucur de copilaria anilor mei impreuna cu copilul meu. Bogdan este de asemeni un copil. Se bucura la orice "jucarie" pe care o primeste sau pe care o descopera.
In copilaria noastra am ales sa dam la o parte egoismul de care sufera majoritatea tineretului in ziua de azi: de a face un copil dupa 30 de ani. Nu am nimic impotriva, dar nu vroiam sa ma duc la scoala sa imi iau copilul si sa ma includ printre mamicile trecute de 40 de ani care vor fi adoptat deja moda culorilor sumbre. Nu vreau ca la nunta fiicei mele sa fiu doar o baba care sta pe scaun din cauza reumatismului sau a bolilor de care sunt convinsa ca nu voi scapa la batranete. Vreau sa ma bucur impreuna cu copilul meu de primul mers pe bicicleta, pe role, de intrecerile prin parc sau de batut mingea. Vreau sa iau parte la fiecare domeniu de joaca. Sa mergem la cumparaturi si sa probam aceeasi rochie si aceeasi pantaloni; sa facem glume de tabara prin casa; sa avem grija una de cealalta. Bogdan va da tonul tuturor acestor situatii. In special daca va mai aparea si un Adam Duca (daca vom avea un baietel).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu