Inceputul...

Inceputul il stiti cu totii: dupa lungi lamuriri, Bogdan m-a convins sa facem un copil. Spun lungi lamuriri, deoarece stateam cu chirie intr-o garsoniera din CET unde oamenii aveau obiceiul de a arunca gunoiul pe geam (sau pe masinile parcate langa bloc), iar situatia financiara abia daca ne permitea sa ne luam o pereche de "pantaloni de trening". Dar am hotarat. Si dupa "muuulte" incercari care au durat vreo doua saptamani, intr-o sambata, mai precis pe 19 ianuarie, am iesit din baie cu testul in mana si cu fata plina de lacrimi de fericire. Testul il mai avem si acum.
Apoi a urmat a patra mutare intr-un apartament cu doua camere. Asta era o conditie daca ramaneam insarcinata. Dupa o saptamana de la mutare, pe 16 februarie am scos actele. A fost o petrecere restransa in casa unor prieteni dragi. In ziua aceea a nins cu soare.

Am avut o sarcina usoara, fara greturi, fara probleme prea mari. In ultima perioada trebuie sa recunosc ca abia ma mai puteam misca. Era si normal, ajunsesem la 72 de kg.
Nasterea a fost usoara. Cel putin eu asa zic. Am indurat durerile, cu zambetul pe buze,de miercuri seara pana joi seara, pe 18 septembrie, la ora 19.30, cand am adus pe lume un ingeras.Lara Maria Duca.
Avem un copil cuminte care la nastere cantarea 3 kg si avea 50 cm. Acum are 3,7 kg si 56 cm.
Vreau sa scriu toate aceste detalii pentru a imi tine la curent toti prietenii. Pentru noi Lara este o minune care creste si ne uimeste pe zi ce trece. De aceea simt ca trebuie sa spun la toata lumea ce ni se intampla. Ne uimim de fiecare grimasa si fiecare sunet pe care il scoate. Acest copil este acel "ceva" care ne lipsea.