Ca orice domnişoară respectabilă, Lara avea nevoie de cercei. Dar pentru asta trebuia să o chinuim puţin cu clasicele găuri în urechi. Noroc cu invenţiile de azi, că altfel chinuiala ar fi fost mai mare. Un pistol de dat găuri (în urechi evident) şi toată treaba nu a durat mai mult de 3 minute. Evident că a urmat plânsul de rigoare, ţinutul în braţe şi cumpăratul unei jucării. Jucăria a ţinut mai mult de moftul nostru, ea uitând de poveste după 10 minute. Au rămas în urmă suspinele şi oftatul când a văzut ce îi atârnăm de căruţ. Îmi spunea mama veche modalitate de tortură prin care se dădeau găuri în urechi. Cică se lua copilul, se lua un ac cu aţă roşie, se încingea acul, se ţinea copilul şi se înţepa urechea lăsând în urmă aţa roşie. Presupun că se alegea aţa roşie pentru că oricum se înroşea de la sânge. Dar,uite cum avem noi, femeile, găuri în urechi şi nici măcar nu ne aducem aminte cum le-am dobândit. Făcând o paranteză, eu chiar am o amintire cu mătuşa Mara, sora bunicii, şi cu bucătăria plină de rude, toate aşteptând momentul torturii mele.
Să închei această povestire cu cerceii albaştrii. Iniţial eu vroiam să fie cu piatra neagră, dar Bogdan a zis să fie roşu. Ne-am trezit că nu aveau decât albaştrii. Asta este, am zis. Şi acum iubita mea are cercei albaştrii care nu se asortează cu absolut nimic din garderoba ei.
se punea aţa roşie ca să nu se deoache copila :)
RăspundețiȘtergerede ce nu aţi pus poză cu ea şi cerceii?? acu tre să aşteptăm până vineri:(