Cu ceapa în mână

Azi am fost la bunica mea în vizită. A împlinit o vârstă. Nu contează cât, important este că ne bucură clipele. Lara a făcut repede inventarul persoanelor din casă, apoi verişoara mea, Anca, a luat-o să o plimbe până în dormitor să îi arate inestimabila operă de artă, carpeta înrămată cu răpirea din serai. La vederea tabloului, Lara a început să plângă. Şi pe mine mă apucă plânsul când mă uit la tablou, deci o înţeleg perfect. Toate bune şi frumoase, o potolesc, după care mergem în bucătărie să păpăm. Laura, mătuşa mea, s-a oferit să o ţină cât înfulecam eu. Lara era încă mârâită. A fost în culmea extazului în schimb când a văzut ceapa verde. Şi hai să vedem cum reacţionează. Concluziile le trageţi voi din pozele următoare (ne cerem scuze dar sunt făcute cu telefonul).