Azi dimineaţă la ora 4 Lara mi-a dat trezirea. Neobişnuit din partea ei dar am zis hai, o dată. Dinţişorii ei mai au puţin şi văd lumina zilei. Şi pentru asta îmi vor apărea mie câteva fire albe. Am crezut iniţial că va adormi după ce va devora puţin lăptic. Dar nu. Domnişoara era prea stresată din cauza gingiei şi nu i s-a mai lipit somnul de ochişori. Plus că a regurgitat de doua ori deci am schimbat aşternuturile şi pe ea de tot atâtea ori. Pe la 5 am decis că nu se mai poate dormii oricum şi ne-am retras în sufragerie pentru a lăsa tăticul să doarmă. Avea o faţă... mi se rupea sufletul. Măcar de ar fi zis ceva... "agugu!", "abubu!", "agaga!", "mă doare, femeie!". Nimic. Ne-am uitat la desene animate, am lăsat-o să îmi roadă degetul, după care mi-am dat seama (târziu ce-i drept) că are temperatură. I-am dat Panadol şi am aşteptat. Întradevăr nu mai frigea atât de tare după vreo jumătate de oră, dar după altă jumătate iar era fierbinte. Am decis să fac ce m-a învăţat doctora: i-am băgat termometrul în funduleţ şi am ţinut-o de vorbă. De fapt vorbeam singură şi ea se uita cu privirea pierdută la mine. Îmi venea să plâng. După câteva minute termometrul arăta 38 de grade. Groaznic! Doar mămicile mă pot înţelege. Mi-am tras două palme imaginare, mi-am venit în fire şi am încercat să îi mai dau să pape, în ideea că poate va adormi. Da, sigur. Am fost nevoită să stau cu ea până la 7 în sufragerie, să ne uităm la desene, să vorbim, să ne giugiulim. Pe la 7 s-a observat o urmă de somn de faţa ei. Am dus-o în dormitor, am conectat biberonul şi a adormit. Până la 8 jumate evident.
În decursul zilei de azi, 8 Martie 2009, copilul meu a vomat de 5 sau 6 ori (sunt prea obosită şi nu îmi amintesc exact), de tot atâtea ori am schimbat-o de hăinuţe dar şi aşternuturile. Acum stă cu Bogdan în sufragerie după ultima păţanie. Adormise şi exact când mă gândeam să mă retrag încet, a vomitat din nou.
În altă ordine de idei, Ziua Mamei a fost la propriu pentru mine. Ne-am plimbat prin parc, prin mall, am râs puţin împreuna cu Bogdan de piţipoance şi cocalari, ce mai! O zi memorabilă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu