6 luni

Azi copilul meu face 6 luni. Jumătate de an. E fantastic cum trece timpul. Parcă azi noapte am chemat salvarea şi m-am dus la spital. Parcă aseară am ţinut-o pentru prima dată în braţe şi i-am dat să pape. Acum ştie să comunice, fie doar prin gângurit dar ne spune ea chestii... Păcat că noi nu înţelegem. 

Am început să îi citesc poveşti. Sau să citesc la pereţi, o luaţi cum vreţi. Degeaba îi citesc cu intonaţie, mă strâmb sau mă prefac a fi moşul din poveste, nu are nici o treabă. Ea vorbeşte în legea ei. 

A învăţat să ţipe şi are grijă să ne arate în fiecare dimineaţă. La ora 6 se trezeşte, mănâncă şi apoi începe să vorbească cu jucăriile din jurul ei. Sunetele sunt diferite şi accentuate pe zi ce trece. Mă tot chinui să o fac să repete "ma-ma", "ta-ta"... "la-ra", dar se uită la mine şi râde.

A învăţat cât de bine este să stea în braţe. Şi cum îl vede pee Bogdan, cum ridică mâinile în aer, fericită că va fi luată în braţe. 

Mă bucur că a rămas acelaşi copil cuminte pe care l-am adus din spital, că nu plânge decât când o doare ceva (şi se întămplă o dată pe lună), că are grijă să mă anunţe, fără mare scandal, că îi este foame sau trebuie schimbat pampersul, că stă cuminte cu jucăriile cât îmi fac eu treaba... Sunt conştientă că nu va mai ţine mult povestea. A început deja să îşi mute poziţia iniţială.

Acum Bogdan o învaţă să spună "ma-ma" şi "la-ra". Iar ea râde.